Video

Sub supraveghere totala

Un fragment dintr-un reportaj de televiziune francez.

Centralitatea muncii în construirea identiăţii

Seria de materiale video din continuare face parte dintr-un interviu cu Christophe Dejours, interviu în care fondatorul psihodinamicii muncii explică conceptul de centralitate antropoligică a muncii. Principală premisă de la care porneşte teoria şi modelul explicativ al psihodinamicii muncii este aceea că munca, ocupă un loc central în raport cu construirea identităţii şi de aceea, munca, nu va fi niciodată pe o poziţie de neutralitate din punct de vedere al sănătăţii psihice a individului, tocmai datorită rolului major pe care îl are munca în viaţa psihică a persoanei. Nu trebuie uitat faptul că preocuparea prinicipală a psihodinamicii muncii este aceea de a analiza raportul dintre muncă şi sănătatea psihică şi cum contribuie munca la emanciparea identităţii sau la alienarea psihică. Dejours are în acest interviu o abordare mai degrabă fenomenologică, filosofică asupra acestor noţiuni, însă ipotezele enunţate în acest context sunt rezultatul a peste 30 de ani de experienţă clinică, atât medicală, cât şi psihiatrică şi psihologică cu suferinţa oamenilor.

1. Promisiunea muncii

2. Problematica recunoaşterii

3. Raportul bărbaţi-femei

4. Munca şi societatea

Stresul la munca – un raport contestat

François Desriaux, redactor şef al revistei Sante&Travail critică unul dintre rapoartele comandate de ministrul muncii francez privind riscurile psihosociale din Franţa. Studiul, intitulat Raport privind determinarea, măsurarea şi consecinţele riscurilor psihosociale la muncă (click aici pentru a accesa documentul în original) întocmit în martie 2008, a vizat cuplul format de sănătatea psihică a individului şi condiţiile sale sociale de la locul de muncă. În partea de început a raportului, autorii caută întâi să identifice conceptele cu care se operează de regulă, atunci când este de vorba de riscurile psihosociale, făcând o trecere în revistă a situaţiilor la care face referinţă conceptul de riscuri psihosociale (stresul ocupaţional, hărţuirea morală, violenţa, suferinţa, sinuciderea, depresia, tulburările musculo-scheletale, etc.), apoi examinează ansamblul indicatorilor de risc disponibili la momentul respectiv şi în final fac o serie de propuneri fondate pe rezultatele studiului şi concluziile extrase în urma lui.