Noutăţi editoriale

Semnalez apariţia a trei noi publicaţii de interes pentru psihodinamica muncii (vezi secţunea Cărţi). Aceste cărţi nu pot fi (încă) achiziţionate în România şi nici nu pot fi găsite în varianta tradusă în limba română.

Observaţii clinice în psihopatologia muncii
Christophe Dejours

Psihopatologia muncii studiază procesele care stau la originea declanşării tulburărilor psihiatrice legate de presiunile de la muncă. În această lucrare sunt prezentate şase observaţii clinice: o decompensare psihosomatică gravă (stare de sănătate astmatică), un episod delirant, o stare de confuzie demenţială, tulburare sexuală, două decompensări succesive survenită la o victimă a hărţuirii profesionale şi la agresorul acestuia, o sinucidere. Fiecare dintre acestea este studiat începând cu etiologia până la tratament pentru a evidenţia diferenţele între analiza convenţională şi interpretarea datelor luând în considerare munca. Acestea au fost realizate de psihiatri şi psihanalişti care au participat la cercetările conduse de laboratorul specializat de la Conservatorul Naţional de Arte şi Meserii (CNAM). Acestea pot servi ca material fundamental pentru formarea practicienilor şi a studenţilor şi permit diferiţilor specialişti şi cercetători  implicaţi în mediul organizaţional să înţeleagă în ce constă patologia mentală legată de muncă ce caracterizează evoluţia societăţii în perioada contemporană.

 

Depresia celor oprimaţi: anchetă privind suferinţa psihică în Franţa
Patrick Coupechoux

Milioane de persoane suferă astăzi de anxietate, fobii, depresie. Suferinţa psihică a devenit masivă în Franţa şi atinge deja toate categoriile populaţiei. Dincolo de cifre, care sunt cauzele acestor fenomene? Ce spun acestea despre funcţionarea societăţii noastre? Pentru a răspunde la aceste întrebări, Patrick Coupechoux a condus o anchetă printre cei care suferă şi cei care îi îngrijesc. Toate persoanele pe care le-a întâlnit, manageri în cadrul multinaţionalelor, muncitori, medici de medicina muncii, psihiatri, sindicalişti… depun mărturie: în centrul acestei suferinţe se află munca şi noile forme de organizare, dispariţia colectivelor, stimularea competiţiei între indivizi, sabia lui Damocles a precarizării şi a marginalizării şi, deasupra tuturor, izolarea. Dincolo de organizaţie se află o societate care a făcut să dispară vechea solidaritate în profitul „omului economic”, individului comercial, liber şi performant. O societate care maltratează din ce în ce mai mult individul, lăsându-l pradă unei veritabile „patologii a solitudinii”. „Această lucrare propune un parcurs empiric şi intelectual de mare amploare ”, scrie Christophe Dejours în prefaţa sa, a cărui originalitate constă în aceea că demonstrează că suferinţa este un „operator al înţelegerii comprehensibile a condiţiei umane în societate de neînlocuit”.

 

Sinuciderea în organizaţie
Ariane Bilheran

Recent, presa a indicat cu precizie acele organizaţii in care s-a auzit ecoul sinuciderilor la muncă. Franţa se situează într-o poziţie nefavorabilă în ceea ce priveşte numărul sinuciderilor şi a depresiilor, şi acest lucru nu este o noutate.
Şi totuşi, nu există nici o statistică viabilă cu privire la sinuciderile la muncă în timp ce prevenţia riscurilor psihosociale a devenit inevitabilă pentru organizaţii.
De ce sinuciderile la muncă fac să crească vânzările şi fascinează toate formele de mass media?
Au devenit oare acestea noile fapte diverse ale modernităţii?
Între scandal, fascinaţie, erezie şi contagiune suicidară, ecoul mediatic pare a releva un fetişism pentru sordid.  Mediatizarea scandaloasă a sinuciderii în organizaţie (şi nu neapărat în altă parte) reflectă o scenă care se joacă deseori în faţa şi pentru nişte martori, într-o dimensiune spectaculoasă, la care salariaţii asistă neputincioşi şi unde „patronul” întruchipează uneori un ţap ispăşitor vinovat de toate suferinţele.
Marginalizarea, hărţuirea, presiuni exagerate, management prin teroare, analiza legăturii dintre sinucideri şi formele de organizare a muncii este deja stabilită.
Această carte încearcă mai degrabă să adreseze întrebarea privind sensul (semnificaţia) sinuciderilor din organizaţie: melancolie, revendicare indentitară, renaşterea  stoicismului antic, postură romantică?
Nu va avea oare această recuperare mediatică a posturilor nobile consecinţe perverse?

Ariane Bilheran este fostă elevă a Şcolii Normale Superioare de pe strada Ulm (litereatură şi filosofie), psiholog clinician, doctor în psihopatologie, lector universitar. Conduce societatea Semiode în cadrul căreia desfăşoară o activitate de consultanţă, audit, expertiză, mediere şi consiliere pentru conducerea mai multor organizaţii privind calitatea relaţiilor umane la muncă. Este autoarea a numeroase articole şi cărţi în psihologie şi a fost nominalizată pentru premiul Who’s Who in the World pentru calitatea muncii ei şi a rezonanţei internaţionale.